Nu pleca, hai nu mai sta!

Cu pasi desculti de cuvinte, număr  pulsul unei 
frunze.
Intre peretii de metal ma las purtata de prea multe
 muze.
Impart anotimpuri respirate de fluturi strazilor batatorite de 
ploi.
Si stiu ca niciodata nu voi mai vedea umbra mult placuta dintre 
noi.
Citesc ganduri in  castelul pictat pe evantaiul unei inimi 
rotunde.
Stiu ca nimic nu mai arde ,in mintea ta doar hipnoza poate
patrunde.
Ninsori premature alung dincolo de vremuri inchise în ore 
absurde,
Te simti inghetat, mintea ta a cazut, s-a rostogolit pe al vremurilor munte.
Cu mainile goale spal ochii umbrelor de
durere.
Hai,Nu-ti lasa sarcasmul la vedere!.